„În anul 1994, urmare a unei acțiuni abuzive a Poliției Capitalei, mie și unui partener de-al meu ne-au fost confiscate sume în valută în valoare de 90.000 dolari SUA. Astfel, am formulat împreună două acțiuni distincte împotriva procesului-verbal de confiscare, ambele fiind admise, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 1 au anulat procesul-verbal de confiscare și au dispus restituirea banilor. Am crezut, în naivitatea mea, că mi-am luat banii și gata, cu asta povestea s-a încheiat definitiv.
A aflat de pe internet că e condamnat pentru un proces câştigat anterior
În anul 2012, în timp ce mă uitam pe portalul instanțelor de judecată pentru a vedea în ce stadii mai erau procesele pe care le aveam în desfășurare, observ un dosar despre care nu știam nimic. Deschid link-ul şi aflu că am fost condamnat penal la plata acelei «datorii» de 90.000 de dolari din anul 1994, deși trecuseră 18 ani de atunci, care însă, cu penalități, ar fi putut ajunge la o sumă exorbitantă.
Pe site erau menționate și datele mele personale, cum ar fi adresa mea, deși, conform legii, nu aveau voie să facă acest lucru, având în vedere că Judecătoria este operator de date cu caracter personal. Procesul a pornit la solicitarea nelegală a Băncii Naționale a României, al cărui onor Guvernator, domnul Mugur Isărescu, omul cu cea mai mare rată de încredere din România, președintele unei instituții, și ea cu o foarte mare încredere, care a creat piața neagră de valută din România, tot în anii ’90, dând legea prin care un cetățean nu avea voie să schimbe mai mult de 500 de dolari pe an, iar acest lucru trebuia să fie menționat în pașaport. Norocul, de fapt marele meu noroc a fost o avocată de o probitate profesională ieșită din comun, cea care m-a scos din acest dosar despre care spunea că nu era cusut cu ață alba, ci cu sfoara albă. Astfel, directorul BNR sucursala Bucureşti, Bogdan Cazacu , mânat de bune intenții, în dorința sa de o mare încărcătură patriotică, și anume aceea de a suplimenta bugetul de stat al României, ia surprinzătoarea, dar istorica și geniala decizie de a solicita suma de 90.000 dolari confiscată de la mine și de la prietenul meu în anul 1994, așa cum am arătat mai sus, sumă care a fost restituită în baza unei sentințe judecătorești și în baza unei rezoluții a Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului București către două persoane fizice. Numai că acest domn Cazacu se substituie instanței și hotărăște, cu de la sine putere, să solicite returnarea, deci confiscarea acestor sume pentru a doua oară, dar numai de la mine, nu și de la partenerul meu, pentru că așa avea ordin. Abuzul și falsurile acestei situații continuă, și directorul Cazacu înșiră pe o bucată de hârtie numele meu și al altor persoane de etnie arabă cărora, la fel, le solicită tot felul de sume, dar face acest lucru numai cu scopul a da o notă de credibilitate abuzurilor sale. Precizez că nu exista nici un proces faţă de celelalte persoane, ci numai pentru mine. Urmare a acestei acţiuni abuzive, BNR trimite „actul” către Poliția Capitalei, care avea cunoștință de faptul că Procesul-Verbal de Confiscare a fot anulat. Afirm acest lucru deoarece banii fuseseră confiscați și prima oară tot de către Poliția Capitalei. Poliția Capitalei s-a făcut însă că nu știe nimic și a trimis dosarul, însoțit de o recomandare, mai departe, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului București, unde băieții veseli așteptau centrarea la cap, în sensul că nici aici nu s-a ținut cont că același Parchet a dat o rezoluție irevocabilă prin care, în urmă cu 18 ani, a dispus anularea procesului-verbal de Confiscare și returnarea sumelor de bani. Cum era de așteptat, Parchetul primește acest dosar și îl pasează cu măiestrie la Judecătoria Sectorului 1 București, unde era așteptat se pare precum pâinea caldă, și aici, la fel de interesant, Judecătoria Sectorului 1 se autosesizează și deschide din oficiu un dosar penal. Foarte important este și faptul că pe numele nici unui cetățean din acea lungă lista a BNR-ului nu s-a deschis nici un dosar penal, eu fiind singurul care a beneficiat de acest tratament „first class”. Astfel, Judecătoria Sectorului 1 deschide Dosarul nr. 4485/299/2012 unde Judecatoarea Elena Zamfir solicită confiscarea sumelor dobândite prin săvârșirea faptei, dar pentru ca totul să aibă o aparență de legalitate, tot Judecătoria îmi alocă un avocat din oficiu, în persoana doamnei Pitritean. Această onorabilă avocată nu a făcut însă altceva decât să emită o chitanță pentru a-și încasa onorariul, fără a face vreun demers în favoarea aşa-zisului client. Și tot Judecătoria Sectorului 1 București, pentru a nu putea fi invocată ulterior judecarea cauzei cu lipsă de procedură, dă dispoziție organelor de Poliție să mă aducă în fața legii. Astfel că instanța emite documentele necesare în acest sens către Poliție. Coincidență sau nu, solicitarea de a fi adus în fața instanței ajunge, culmea, la Secția 14 Poliție, adică acolo unde fosta mea soție era cercetată și acoperită pentru prostituție, și unde eram cunoscut din cauza acestui dosar, aceștia având astfel adresa și numărul meu de telefon. Dar, ca în bancurile cu polițiști, Secția 14 Poliție nu reușește să ducă la bun sfârșit mandatul de aducere, pentru că, după cum susțin aceștia în fața instanței, aș fi fost de negăsit. Greu de crezut că în ţara în care oamenii sunt găsiţi până şi la restaurant unde iau masa şi sunt duşi pe sus la poliţie, eu un nu am fost de găsit! Desigur, încă un mare abuz și o mare minciună, și asta deoarece se dorea ca în acest proces statul să se judece singur. Practic, din anul 2004 și până în prezent, am avut același domiciliu, undeva vizavi de Parcul Cișmigiu, dar, în mod incredibil, la SEIP, exact în perioada procesului confecționat, se trece în dreptul numelui meu „fără domiciliu”, o altă centrare la cap pentru BNR și pentru Judecătoria Sectorului 1 București. În urma răspunsului Secției 14 Poliție, prin care se confirmă faptul că sunt un «Die hard» și, în același timp, hard to find! Procedura este completă și acest proces se judecă fără ca eu să fiu prezent și să mă pot apăra, procedându-se astfel mai ilegal chiar decât în anii ’50, astfel că, așa după cum era de așteptat, se dispune într-un dosar penal confiscarea sumelor dobândite prin săvârșirea faptei. Hotărârea rămâne definitivă, prin neapelare, și este pusă în executare de către Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 1 București, care trimite două solicitări de confiscare către Ministerul Finanțelor Publice și către BNR, care așteaptă cu nerăbdare să suplimenteze bugetul statului!
Au dispărut actele de la Judecătorie
Romanul lui Kafka nu se oprește însă aici. După ce am luat la cunoștință de acest coșmar de la Judecătoria Sectorului 1, mi-am spus în sinea mea de naiv: Este simplu! Mă duc la arhiva Judecătoriei Sectorului 1, le cer un duplicat după sentința de acum 18 ani, și închid astfel totul fără nici o problemă. Numai că adevăratele abuzuri de abia acum aveau să înceapă! După două programări succesive la Arhiva din Tunari, primesc răspuns în scris de la Judecătoria Sectorului 1 în care se arăta că toate dosarele care au avut ca obiect returnarea sumelor de bani nu mai pot fi găsite. Printr-un noroc am găsit în arhiva personală o copie după sentința prin care Judecătoria Sectorului 1 ne-a returnat acum 18 ani banii, mie și prietenului meu, și m-am deplasat la BNR de unde am reușit să obțin originalul acelei sentințe de la arhivă. Așadar, BNR-ul avea sentința și știa că banii au fost confiscați de la două persoane, și că mai apoi aceștia au fost returnați tot la două persoane. Cu toate acestea, în mod abuziv și prin fals, această Bancă mi-a fabricat un dosar penal după 18 ani. Veți afla imediat și care a fost motivul. La fel, obțin și de la Parchetul Tribunalului București o copie conform cu originalul a rezoluției Nr. 1643/P/1994 din data de 07.12.1994, prin care mi-au fost restituite aceste sume. Înarmat cu aceste documente, am formulat, împreună cu avocata mea, o contestație în anulare la Judecătoria Sectorului 1.
Fratele, oprit de Antitero după ce a intermediat o anchetă jurnalistică
În paralel, în aceeași perioadă, l-am contactat pe fratele meu, care avea cunoștințe juridice, deoarece a absolvit cursurile Facultății de Drept, iar în acest moment lucrează la un post de televiziune. După ce i-am spus și lui toată această poveste, a concluzionat simplu: «Cine poate să facă așa ceva poate să facă orice în țara asta». La rugămintea mea m-a pus în legătură cu un reporter de la postul tv la care lucrează. Și acesta mi-a spus același lucru, și anume că sunt fapte foarte grave și că aici nu vorbim despre o simplă știre, ci despre o anchetă jurnalistică în toată regula, pe care el vrea să o demareze. Numai că, după câteva zile, fratelui meu i-au fost furate plăcuțele cu numerele de înmatriculare de la mașină, iar după alte câteva zile, în timp ce se afla împreună cu soția în automobil, a fost înghesuit, ca să mă exprim astfel, pe o stradă în chiar centrul Capitalei de o dubă inscripționată ANTITERO. Aceasta l-a depășit, iar din ea a coborât un domn care a început să îl ia la întrebări de genul: Numele, dacă mai stă la aceeași adresă cu a mea etc., după care a plecat. Era unul dintre primele semne prin care ni se transmitea «Băieți, stați cuminți, suntem cu ochii pe voi!». Acțiunea James Bond în manieră dâmbovițeană a continuat și, după doar câteva zile, reporterul, care până atunci se arătase a fi plin de avânt, mă cheamă și îmi spune, oarecum stânjenit, ca să nu spun chiar speriat: «Băi, nu știu pe cine ai supărat, dar este de foarte sus». Mi-a mai comunicat că nu mai poate face nimic, deoarece a fost chemat de biroul juridic al postului la care lucrează unde i-au spus că au fost sunați la rândul lor dintr-un minister, și li s-a comunicat să abandoneze subiectul deoarece sunt interese de stat aici! Am realizat atunci că am scormonit într-un cuib de viespi, și am formulat mai multe adrese pe acest subiect către MAI, Guvern, Președinție și către Comisia de Abuzuri de la Senat.
BNR i-a cerut să oprească procesul
Aproape imediat după aceea am fost sunat și invitat să mă întâlnesc cu directorul BNR al Sucursalei București, care m-a rugat să mă duc la el la ora 8.30. Această oră nu a fost aleasă întâmplător, deoarece în aceeași zi eram chemat, la ora 10.00, la IGPR, în aceeași problemă. În mod cu totul și cu totul incredibil, directorul BNR mi-a spus că s-a comis o greșeală, pentru care își cere scuze, și că nu mai dorește aceste sume, asta în condițiile în care i-am arătat sentința executorie, care deja fusese pusă în executare de către Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 1.
I-am comunicat acestui domn că nu voi renunța la acțiune și că voi face toate demersurile legale. La întrebările mele specifice legate de fişa postului domnului Director Cazacu, despre atribuțiile acestuia și despre acțiunea abuzivă și falsurile comise, domnia sa a refuzat să îmi răspundă. Procesul a continuat, și după nouă luni pierdute prin arhive, registraturi, la audiențe și prin sălile de judecată, timp în care mi-am făcut practic un serviciu din această activitate, l-am câștigat pentru a doua oară, în mod irevocabil, în fața Statului Român și, de ce nu, mă declar în formă și pentru un al treilea care, cine știe, poate că va începe și el.
Decizia justiţiei i-a ruinat cariera
Vă întrebați, desigur, care a fost rostul acestui proces? Răspunsul este următorul: Arătam la începutul acestui articol că Judecătoria Sectorului 1 a încălcat legea datelor cu caracter personal, publicând sentința în cauză pe portal însoțită de datele mele cu caracter personal, iar numai după ce am formulat o cerere expresă, în scris, datele cu caracter personal au fost șterse de pe portal. Însă această sentinţă însoţită de datele mele cu caracter personal a fost preluată şi trimisă exact acolo unde trebuie; familie, prieteni, parteneri de afaceri, client. Rezultatul a fost cel scontat de această grupare infracţională şi anume, în mod aproape imediat mare parte a familiei mele nu au mai vorbit cu mine, prietenii au făcut la fel, iar clienţii şi partenerii de afaceri au fost puşi pe fugă de posibilele consecinţe ale acestei executări. Şi, pentru ca acest scenariu de film să fie complet, în acest interval scurt de timp casa pe care o dețin mi-a fost incendiată de 2 ori în interval de numai un an de zile și, de fiecare dată, ISU a consemnat în procesul-verbal pe care l-a încheiat drept cauză a incendiului «foc pus cu intenție», dar, așa după cum era de așteptat, Secția 3 Poliție nu a găsit nici un vinovat. Dar, desigur, conform declarațiilor politice făcute la toate nivelurile, avem un BNR care asigură stabilitate, o Justiție independentă, și organe de poliție de nivel European.”
La scurt timp după aceste evenimente am contactat un alt prieten care activează în mass- media şi în politică fiind la acea vreme membru PNL, Radu Fătulescu. Desigur, s-a arătat mai mult decât interesat de situaţie şi i-am pus la dispoziţie toate actele. Ca urmare a scris mai multe articole pe blogul personal şi desigur această hidră numită MAI, SRI SIE Justiţie a reacţioant în mod imediat. La scurt timp, atât eu, cât şi al am primit ameninţări discrete şi, urmare a faptului că nu am dat atenţia cuvenită, prietenul meu a fost chemat la partid (ceea ce consider mult mai grav) şi acolo a fost ameninţat la modul cel mai brutal şi josnic ca urmare a demersurilor adjunctului SIE, generalul Dan Chiriac.
Citez din declaraţia amicului dată la o secţie de poliţie în urma plângerii formulate:
…”la o adunare a PNL , în cadrul acestei întâlniri am fost abordat de către un coleg pe nume Alexander Rădulescu, şi acesta mi-a spus că ar fi bine să nu mă implic în cazul prietenului meu Nicolae Moldoveanu, deoarece aici este implicat SIE şi sunt interesele statului şi toată lumea ştie că acolo unde SIE este implicat nu se trece peste această linie roşie, tot acesta mi-a spus că SIE a investit mult în numita Cătălina Vasilica Moldoveanu, şi că aceasta se afla sub protecţia – supravegherea fostului general SIE, Dan Chiriac.
De altfel mi s-a sugerat că, în cazul în care aş fi dispus să renunţ la acest demers jurnalistic legal şi legitim de altfel, s-ar putea ivi ocazia unei candidaturi la un loc de europarlamentar pe listele PNL al subsemnatului.
În timp ce mă aflam în sediul PNL mai sus menţionat şi discutam despre articolele sus menţionate cu un coleg, acesta a primit la un moment dat un telefon despre care mi-a spus că era dat de generalul în rezervă SIE Dan Chiriac.
După ce a terminat această convorbire, colegul meu de la PNL mi-a spus urmatoarele: «Îţi dau un sfat prietenesc, ieşi din afacerea asta, pentru că te depăşeşte şi nu şti toate implicaţiile. Cel mai important lucru este ca atunci când pui capul pe pernă să dormi liniştit. Ce vorbim noi acum pleacă undeva pe nişte note informative, generalul mi-a spus că atunci când ai vorbit la telefon cu prietenul tău Nicolae Moldoveanu cunoştea până şi conţinutul convorbirilor».
Ulterior, urmare a faptului că amicul meu a refuzat să se conformeze acestor indicaţii preţioase, acesta a fost denigrat pe toate căile posibile şi ulterior dat afară din partid.
În paralel după ce am câştigat a doua oară acest proces (se pare că în România trebuie să câştigi de 2 ori un proces ca să fi sigur ) am început pe calea instanţei o acţiune prin care am solicitat daune morale şi materiale de la BNR, Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Finanţe. Interesant este faptul că Ministerul Justiţiei şi Ministerul de Finanţe chiar dacă au fost citate nu au formulat nici un fel de întâmpinare, iar BNR a formulat o întâmpinare din care reieşea faptul că BNR ar fi solicitat doar 300 de franci elvetieni şi că nu ar fi vina lor că instanţa a considerat că trebuie confiscate toate sumele din nou, repet – 90.000 de dolari.
La fel de interesant ca să nu zic suspicios este şi faptul că Tribunalul Bucureşti a respins cererea noastră de a adminstra interogatoriul părţilor şi cu toate că am reuşit să dovedim temeinic toată această înlănţuire de acte nelegale (cu acte care emană tocmai de la instituţiile pe care le-am acţionat în judecată) care a condus la condamnarea mea penală şi Tribunalul Bucureşti a respins acţiunea mea ca NEÎNTMEIATĂ.
Deci în opinia Tribunalului Bucureşti dacă eşti condamnat nelegal, şi reuşeşti să te aperi şi să îndrepţi o gravă eroare judiciară, nu ai dreptul să fii despăgubit.
Desigur şi eu, şi avocata mea aşteptăm cu interes motivarea acestei sentinţe care întârzie să apară de mai bine de 6 luni.
Mai arăt faptul că m-am adresat şi CSM. Prima oară după ce am aflat de condamnare şi am reuşit cu greu să formulăm un recurs peste termen după ce sentinţa a fost pusă în executare. CSM mi-a răspuns că, atât timp cât procesul mai are căi de atac şi nu există o sentinţă irevocabilă, nu se poate implica. Am aşteptat ca această sentinţă să devină irevocabilă pentru a doua oară în 18 ani şi în dispozitivul ei se menţiona că în mod greşit am avut calitate de contestator (într-un proces unde nici măcar nu am fost prezent) şi că în mod greşit Judecătoria Sectorului 1 s-a sesizat din oficiu şi m-a condamnat penal şi m-am adresat din nou CSM.
CSM în aceeaşi inerţie sau vinovăţie îmi comunică sec că nu se poate implica dacă nu există o sentinţă irevocabilă, ignorând sentinţa irevocabilă ataşată şi comunicându-mi că dacă mai fac adrese pe acelaşi subiect le vor clasa.
Urmare a ameninţărilor primite eu şi amicul meu Radu Fătulescu am depus, în cursul anului trecut, 2 plângeri în aceeaşi zi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Plângerea mea a fost declintată către DIICOT şi a lui către Secţia 14 Poliţie.
La DIICOT după ce mi s-au respins pe rând toate solicitările legale şi normale prin care am dorit să îmi susţin plângerea respectiv martori, probe scrise, audio şi video, toate solicitările mele în mod abuziv au fost respinse chiar dacă au fost formulate în scris.
În plângerea mea mai arătam faptul că în numele meu au fost făcute mai multe solicitări de angajare la SRI şi SIE care de-altfel le-am şi probat cu adrese de la SIE care confirmau acest lucru cu toate că eu nu am făcut nici o solicitare în acest sens. Cu toate acestea, doamna procuror Militaru de la DIICOT nici măcar nu găseşte de cuviinţă să îmi răspundă la cererile mele repetate de a audia martori, administra probe şi de a studia dosarul aşa cum am dreptul. Astfel, într-o manieră prin care favorizează această grupare clasează plângerea mea în acest moment eu urmând să formulez plângerea împotriva acestei soluţii nelegale.
În ceea ce priveşte plângerea amicului meu de la Secţia 14 arată că în momentul în care a fost audiat acesta şi-a menţinut plângerea şi m-a propus ca martor. În urma audierii mele ca martor am găsit de cuviinţă să formulez şi eu o plângere tot la Secţia 14 pe acelaşi aspect, plângere înregistrată în aceeaşi zi. În mod surprinzător, la aproape un an de la înregistrarea acestei plângeri am făcut o cerere pentru a lua la cunoştinţă de stadiul cercetărilor şi dl Odochia de la Sectia 14 mi-a spus că nu am nici o plângere şi că eu am doar o declaraţie de martor şi plângerea mea este doar o copie xerox care nu este semnată în original, motiv pentru care nu a fost înregistrată.
Pentru acest motiv am formulat o plângere pentru fals, uz de fals, abuz în serviciu faţă de poliţiştii care au făcut «pierdută» plângerea mea împotriva generalului SIE Dan Chiriac.“
IMPORTANT: Toate instituţiile şi persoanele acuzate în această scrisoare de către Nicolae Moldoveanu îşi pot trimite dreptul la replică pe office@puterea.ro.
aici exista si continuarea acestei anchete
articol 2 http://identitydesign.ro/wp/index.php/2015/07/28/281/
