Și acum, după ce ți-am povestit despre fosta mea soție care este prostituată și pe care o bănuiesc că o încurajează și pe fiica ei dintr-o căsătorie anterioară, în vârstă de 11 ani, să practice această ocupație, protejată fiind de structuri informative din MAI, SRI, STS și/sau SIE, o să îți dau un exemplu care arată până unde pot să meargă în încercarea de a mă distruge, financiar și chiar fizic, pentru că altfel ei știu că nu voi renunța la luptă, în joc fiind fiica mea în vârstă de 7 ani, pe care bănuiesc că ei vor să o introducă în scurt timp în această rețea – și-a continuat prietenul meu, Nicolae Moldoveanu, povestea sa aproape incredibilă.

În anul 1987 am reușit să fug din închisoarea comunistă în care Ceaușescu transformase România, și am emigrat în Israel, fiind evreu. Am urmat acolo cursurile Facultății de Artă la Bezalel Academy of Art and Design – Secția Design unde am terminat cu titlul de Excelență, iar in paralel am facut și 4 ani de armata, timp în care am “mâncat nisip pe pâine”  în deșert.

În anul 1994, datorită înlăturării de la putere a Dictatorului Nicolae Ceaușescu și a regimului comunist condus de el, m-am întors în țara mea natală ca să investesc în reconstrucția ei. Mi-am deschis o firmă și patru case de schimb valutar, care la vremea respectivă nu mergeau rău de loc.

Dar, ca în orice afacere, apar adesea și situații neprevăzute, în sensul că, urmare a unei acțiuni abuzive a Poliției Capitalei, mie și unui partener de-al meu ne-au fost confiscate sume în valută în valoare de 90.000 dolari S.U.A.

Astfel am formulat împreuna două acțiuni distincte împotriva procesului verbal de confiscare, ambele fiind admise, iar Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Judecătoria Sectorului 1 au anulat Procesul Verbal de confiscare și au dispus restituirea banilor. Am crezut, în naivitatea mea, că mi-am luat banii și gata, cu asta povestea s-a încheiat definitiv.

În anul 2012, în timp ce mă uitam pe portalul instanțelor de judecată pentru a vedea în ce stadii mai erau procesele pe care le aveam în desfășurare, observ un dosar despre care nu știam nimic. Deschid link-ul ca să mă lămuresc despre ce era vorba, și, deodată, simt cum mi se face părul măciucă în cap. Fusesem condamnat penal la plata acelei “datorii” de 90.000 de dolari din anul 1994, deși trecuseră 18 ani de atunci, care însă, cu penalități ar fi putut ajunge la o suma exorbitanta .
Pe site erau menționate și datele mele personale, cum ar fi adresa mea, deși conform legii nu aveau voie să facă acest lucru, dar am să-ți explic de ce Judecatoria Sectorului 1 București a comis și acest abuz, care avea să fie până la urmă chiar scopul acestui dosar!

Procesul fusese deschis de Banca Națională a României, al cărui onor Guvernator, domnul Mugur Isărescu, omul cu cea mai mare rată de încredere din România, Președintele unei instituții, și ea cu o foarte mare încredere, care a creat piața neagră de valută din România, tot în anii ’90, dând legea prin care un cetățean nu avea voie să schimbe mai mult de 500$ pe an, iar acest lucru trebuia să fie menționat în pașaport. Norocul, de fapt marele meu noroc, a fost o avocată de o probitate profesională ieșită din comun, cea care m-a scos din acest dosar despre care spunea că nu era cusut cu ață alba, ci cu sfoara albă.

Astfel, într-o bună dimineață, un anume director al sucursalei BNR a Municipiului București, nu o să îi spun numele, Cazacu  îl cheamă, mânat de bune intenții, în dorința sa de o mare încărcătură patriotică, și anume aceea de a suplimenta bugetul de stat al României, ia surprinzătoarea, dar istorica și geniala  decizie de a solicita suma de 90.000 dolari confiscată de la mine și de la prietenul meu în anul 1994, așa cum am arătat mai sus, sumă care a fost restituită în baza unei sentințe judecătorești și in baza unei rezoluții a Parchetului de pe lângă Tribunalul Municipiului București către 2 persoane fizice. Numai că acest domn Cazacu se substituie instanței și hotărăște, cu de la sine putere, să solicite returnarea, deci confiscarea acestor sume pentru a doua oară, dar numai de la mine, nu și de la partenerul meu, pentru că așa avea ordin.
Hilarul și absurdul, ca să nu spun abuzul și falsurile acestei situații continuă, și tot acest domn Cazacu înșiră pe o bucată de hârtie numele meu și al altor persoane de etnie arabă cărora, la fel, le solicită tot felul de sume, dar face acest lucru numai cu scopul a da o notă de credibilitate abuzurilor sale.

Urmare a acestui gest abuziv, BNR trimite „actul” către Poliția Capitalei, care avea cunoștință de faptul că Procesul Verbal de Confiscare a fot anulat.  Afirm acest lucru deoarece banii fuseseră confiscați și prima oară tot de către Poliția Capitalei.  Aceasta s-a făcut însă că nu știe nimic și a trimis dosarul, însoțit de o recomandare, mai departe, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Municipiului București, unde băieții veseli așteptau centrarea la cap, în sensul că nici aici nu s-a ținut cont că, același Parchet a dat o rezoluție irevocabilă prin care, în urmă cu 18 ani, a  dispus anularea Procesului Verbal de Confiscare și returnarea sumelor de bani. Cum era de așteptat, Parchetul primește acest dosar și îl pasează cu măiestrie la Judecătoria Sectorului 1 București, unde era așteptat se pare precum pâinea caldă, și aici, la fel de interesant, Judecătoria Sectorului 1 se autosesizează și deschide din oficiu un dosar penal.
Foarte important este și faptul că pe numele nici unui cetățean din acea lungă lista a BNR ului nu s-a deschis nici un dosar penal, eu fiind singurul care a beneficiat de acest tratament „first class”.

Zis și făcut. Judecătoria Sectorului 1 deschide Dosarul nr. 4485/299/2012 prin care solicită confiscarea sumelor dobândite prin săvârșirea faptei, dar pentru ca totul să aibă o aparență de legalitate, tot Judecătoria îmi alocă un avocat din oficiu, în persoana doamnei Piritean. Aceasta onorabilă avocată nu a făcut însă altceva decât să emită o chitanță pentru a-și încasa onorariul. Și tot Judecătoria Sectorului 1 București, pentru a nu putea fi invocată ulterior judecarea cauzei cu lipsă de procedură, dă dispoziție organelor de Poliție sa mă aducă în fața legii. Astfel că instanța emite documentele necesare în acest sens către Poliție. Coincidență sau nu, solicitarea de a fi adus în fața instanței ajunge, culmea, la Secția 14 Poliție, adică acolo unde fosta mea soție era cercetată și acoperită pentru prostituție, și unde eram cunoscut din cauza acestui dosar, aceștia având astfel adresa și numărul meu de telefon. Dar, ca în bancurile cu polițiști, Secția 14 Poliție nu reușește să ducă la bun sfârșit mandatul de aducere, pentru că, după cum susțin aceștia în fața instanței, aș fi fost de negăsit. Desigur, încă un mare abuz și o mare minciună, și asta deoarece se dorea ca în acest proces statul să se judece singur.

Practic, din anul 2004 și până în prezent, am avut același domiciliu, undeva vis-a-vis de Parcul Cișmigiu, dar, în mod incredibil, la SEIP, exact în perioada procesului confecționat cei de la SEIP, trec în dreptul numelui meu „fără domiciliu”, o alta centrare la cap pentru BNR și pentru Judecătoria Sectorului 1 București. În urma răspunsului Secției 14 Poliție, prin care se confirmă faptul că sunt un “Die hard” și, în același timp, hard to find! Procedura este completă și acest proces se judecă fără ca eu să fiu prezent și să mă pot apăra, procedându-se astfel mai ilegal chiar decât în anii ’50, astfel că, așa după cum era de așteptat, se dispune într-un dosar penal confiscarea sumelor dobandite prin săvârșirea faptei. Hotărârea rămâne definitivă, prin neapelare, și este pusă în executare de către Biroul de Executări Penale al Judecătoriei Sectorului 1 București, care trimite două solicitări de confiscare către Ministerul Finanțelor Publice și către BNR, care așteaptă cu nerăbdare să suplimenteze bugetul statului!

Romanul lui Kafka nu se oprește însă aici. După ce am luat la cunoștință de acest coșmar de la Judecătoria Sectorului 1, mi-am spus în sinea mea de naiv: Este simplu! Mă duc la arhiva Judecătoriei Sectorului 1, le cer un duplicat după sentința de acum 18 ani, și închid astfel totul fără nici o problemă. Numai că adevăratele abuzuri de abia acum aveau să înceapă!
După două programari succesive la Arhiva din Tunari, primesc răspuns în scris de la Judecătoria Sectorului 1 în care se arăta că, toate dosarele care au avut ca obiect returnarea sumelor de bani nu mai pot fi găsite.

Printr-un noroc chior am găsit în arhiva personală o copie dupa sentința prin care Judecătoria Sectorului 1 ne-a returnat acum 18 ani banii, mie și prietenului meu, și m-am deplasat la BNR de unde am reușit să obțin originalul acelei sentințe de la arhiva.  Așadar BNR-ul avea sentința și știa că banii au fost confiscați de la două persoane, și că mai apoi aceștia au fost returnați tot la două persoane. Cu toate acestea, în mod abuziv și prin fals, această Bancă mi-a fabricat un dosar penal după 18 ani. Veți afla imediat și care a fost motivul.

La fel, obțin și de la Parchetul Tribunalului București o copie conform cu originalul a rezoluției Nr. 1643/P/1994 din data de 07.12.1994,  prin care mi-au fost restituite aceste sume. Înarmat cu aceste documente, am formulat, împreună cu avocata mea, o contestație în anulare la Judecătoria  Sectorului 1.

În paralel, în aceeași perioadă, l-am contact pe fratele meu, care avea cunoștințe juridice, deoarece a absolvit cursurile Facultății de Drept, iar în acest moment lucrează la un important post de televiziune. După ce i-am spus și lui toată această poveste, a concluzionat simplu: Cine poate să facă așa ceva poate să facă orice în țara asta. La rugămintea mea m-a pus in legătură cu un reporter de la postul TV la care lucrează. Și acesta mi-a spus același lucru, și anume că sunt fapte foarte grave și că aici nu vorbim despre o simplă știre, ci despre o ancheta jurnalistică în toată regula, pe care el vrea  să o demareze.
Numai că, după câteva zile, fratelui meu i-au fost furate plăcuțele cu numerele de înmatriculare de la mașina, iar după alte câteva zile, în timp ce se afla împreună cu soția în automobil, a fost înghesuit, ca să mă exprim astfel, pe strada de o dubă inscripționată ANTITERO. Aceasta l-a depășit, iar din ea a coborât un domn care a început să îl ia la întrebări de genul: Numele, dacă mai stă la aceeași adresă cu a mea, etc., după care a plecat. Era unul dintre primele semne prin care ni se transmitea “Băieți, stați cuminți, suntem cu ochii pe voi!”.

Acțiunea James Bond în maniera Dâmbovițeană a continuat și, după doar câteva zile, reporterul, care până atunci se arătase a fi plin de avânt, mă cheamă și îmi spune, oarecum stânjenit, ca să nu spun chiar speriat: “Băi, nu știu pe cine ai supărat, dar este de foarte sus.”. Mi-a mai comunicat că nu mai poate face nimic, deoarece a fost chemat de biroul juridic al postului la care lucreaza unde i-au spus că, au fost sunați la rândul lor dintr-un Minister, și li s-a comunicat să abandoneze subiectul deoarece sunt Interese de Stat aici!
Am realizat atunci că am scormonit într-un cuib de viespi, și am formulat mai multe adrese pe acest subiect către MAI, Guvern, Președinție și către Comisia de Abuzuri de la Senat.

Aproape imediat după aceea am fost sunat și invitat să ma întâlnesc cu directorul BNR al Sucursalei București, care m-a rugat să mă duc la el la ora 8:30. Această ora nu a fost aleasă întâmplător, deoarece în aceeași zi eram chemat, la ora 10, la IGPR, în aceeași problemă.
În mod cu totul și cu totul incredibil, Directorul BNR mi-a spus ca s-a comis o greșeală, pentru care își cere scuze, și că nu mai dorește aceste sume, asta în condițiile în care i-am arătat sentința executorie, care deja fusese pusă în executare de către Biroul de Executări Penale a Judecătoriei Sectorului 1.
I-am comunicat acestui domn că nu voi renunța la acțiune și că voi face toate demersurile legale. La întrebările mele specifice legate de fisa postului domnului Director Cazacu, despre atribuțiile acestuia și despre acțiunea abuzivă și falsurile comise, domnia sa a refuzat să îmi răspundă.
Procesul a continuat, și după nouă luni pierdute prin arhive, registraturi, la audiențe și prin sălile de judecată, timp în care mi-am făcut practic un servici din aceasta activitate, l-am câștigat pentru a doua oară, în mod irevocabil, în fața Statului Român și, de ce nu, mă declar în formă și pentru un al treilea care, cine știe, poate că va începe și el.

Vă întrebați, desigur, care a fost rostul acestui proces? Răspunsul este următorul: Arătam la începutul acestui articol că Judecătoria Sectorului 1 a încălcat legea datelor cu caracter personal, publicând sentința în cauză pe portal însoțită de datele mele cu caracter personal, iar numai după ce am formulat o cerere expresă, in scris, datele cu caracter personal au fost șterse de pe portal.
Însă înainte ca ele să fie șterse ele, acestea au fost preluate și depuse la dosarul prin care solicitam încredințarea fetiței mele, care avea de numai 5 ani la acea dată, putându-se astfel dovedi că sunt condamnat penal și executat cu sume mari de bani, și deci nu pot crește un copil.

Si, pentru ca acest scenariu de film să fie complet, în acest interval scurt de timp casa pe care o dețin mi-a fost incendiata de 2 ori in interval de numai un an de zile și, de fiecare data ISU a consemnat în Procesul Verbal pe care l-a încheiat drept cauză a incendiului „foc pus cu intenție”, dar, așa după cum era de așteptat, Secția 3 Poliție nu a găsit nici un  vinovat.
Dar, desigur, conform declarațiilor politice făcute la toate nivele, avem un BNR care asigură stabilitate, o Justiție independentă, și organe de poliție de nivel european.

Am multe semnale care mă fac să bănuiesc că și această pățanie mi se trage tot de la fosta soție, care acționează cu ajutorul clienților săi din cadrul unor structuri informativ operative din MAI, SRI, STS, sau SIE. Și pentru a avea justificare legală să acționeze asupra mea mi-au fabricat un dosar conform căruia aș fi agent acoperit care ar lucra in favoare altui stat.

Aici se încheie acest nou episod din povestea prietenului meu. Vor mai urma și altele.
În încheierea acestui articol țin să le mulțumesc în mod deosebit angajaților STS care mi-au creat un trafic enorm pe blog și mi-au făcut și reclamă. Nu îmi fac probleme că mă vor localiza, pentru că nu au putut localiza nici aeronava care s-a prăbușit, în urma acestui accident pierzându-și viața Comandantul Adrian Iovan și studenta la medicină. Probabil că pe mine mă caută în momentul de față pe undeva prin Nordul Africii de Sud, sau prin apele pe unde își desfășoară activitatea de zi cu zi pirații somalezi. Le mulțumesc totodată și tuturor celor care ne așteaptă cu drujbele pe stradă pe mine și pe prietenul meu, polițiștilor și securiștilor care ne monitorizează, precum și numeroșilor clienți și de fani pe care am început să îi avem și care ne imploră să le trimitem e-mailuri, pentru a ne citi header-ul și a căpăta apoi acces pe computerele noastre pentru a vedea ce documente avem despre ei și despre aceste acțiuni ale lor.

http://www.puterea.ro/dezvaluiri/caz-halucinant-dezvaluiri-despre-un-sistem-din-umbra-care-controleaza-statul-roman-si-distruge-orice-oponent-113135.html

http://www.puterea.ro/dezvaluiri/povestea-halucinanta-a-lui-nicolae-moldoveanu-continua-jurnalul-omului-care-lupta-impotriva-unui-sistem-ascuns-114460.html

interviu luat de doamna Bianca Nae de la postul de televiziune Antena 3 cu autorul acestui articol dl Radu Fatulescu dupa ce a fost amenintat de adjunctul S.I.E. generalul Dan Chiriac

 

Termeni si conditii